Prof.dr. Horia D. Pitariu
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Catedra de Psihologie
Kogalniceau, 1
3400 Cluj-Napoca, Romania
Tel: +40-264-598751
Mobil: +40-722-300876
Email:
pitariu@hiphi.ubbcluj.ro
Horia D. Pitariu este profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, la Catedra de Psihologie. Este specializat in domeniul psihologiei muncii şi organizaţionale. Preocupările sale acoperă o paletă largă de activităţi din domeniul psihologiei, instruirii asistate de calculator, ergonomiei cognitive, reacţiilor emoţionale din organizaţii (stersul ocupaţional, anxietatea faţă de calculator, satisfacţia profesională), diagnozei organizaţionale, psihodiagnozei organizaţionale etc. Rezultatele cercetărilor pe care le-a intreprins au fost concretizate in peste 300 de articole publicate individual sau in colaborare in reviste de prestigiu din ţară şi de peste hotare. Este iniţiatorul Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională şi editorul publicaţiei Psihologia Resurselor Umane. De la debutul in domeniul menţionat a avut preocupări legate de interacţiunea om-calculator. Lucrările sale in acest domeniu privesc selecţia şi evaluarea personalului informatician, aspecte psihologice ale proiectării sistemelor expert, studiul unor particularităţi ale personalităţii şi manifestări fiziologice in interacţiunea om-calculator etc.
Titlul prezentării
Psihologia şi implicaţiile ei in proiectarea interfeţelor om-calculator
Computerofobia este un concept care s-a născut odată cu apariţia
interacţiunii om-calculator. Ea este un comportament care, sub aspect
psihologic, are o conotaţie complexă fiind interpretată adesea ca
reacţii comportamentale faţă de calculator. Acestea se referă la o
mulţime de manifestări emoţionale cu sensuri negative cum ar fi:
anxietatea, stresul ocupaţional, insatisfacţia faţă de activitatea cu
calculatorul, mergandu-se pană la ceea ce s-au numit comportamente
contraproductive (intarzieri, absenteism, distrugerea calculatorului,
agresarea colegilor etc.). Cauzele comportamentelor computerfobice
constau, de fapt, in modalitatea in care produsele informatice
interacţionează cu utilizatorul. Dar, acolo unde se disută despre
compatibilitatea om-calculator, avem in vedere, nimic altceva decat o
problemă in care actorii sunt psihologul şi proiectantul sistemului
informatic. Vorbim in acest caz despre proiectarea produselor
informatica ca o rezultantă a unei activităţi de echipă. (Fireşte nu
trebuie inţeleasă noţiunea de echipă intr-un sens reducţionist, aceasta
este completată şi cu personaje ca designer, analist, specialist in
domeniul pentru care se face aplicaţia etc.
Activitatea propriu-zis proiectare a unui sistem informatic poate fi
studiată in linii mari prin prisma realizării unei compatibilităţi intre
SARCINĂ, CALCULATOR şi UTILIZATOR. Acest punct de vedere destul de
general, se dovedeşte a fi in practică mult mai complex, cu numeroase
implicaţii tehnice, psihologice, ergonomice etc. Este motivul pentru
care intenţia noastră este să prezentăm o versiune mai detaliată a
acestui model, indicand totodată şi unele modalităţi de intervenţie cum
ar fi analiza sarcinii de muncă, teste psihologice etc. Desigur,
accentul il vom pune pe proiectarea interfeţei om-calculator, partea
tehnică de programare constituind un subiect de strictă specialitate. in
orice caz, accentul cade pe eolul jucat de particularităţile individuale
ale persoanei, avem aici in vedere aptitudinile cognitive şi
personalitatea, dar şi reacţiile emoţionale negative sub aspectul
diminuării acţiunii lor, dar şi pozitive, ca elemente motivatoare.
Vom acorda o atenţie aparte diagnozei utilizabilităţii, domeniu care
este mult discutat in ultima perioadă, adesea controversat ca mod de
abordare, dar şi ca posibilităţi de diagnosticare. Utilizabilitatea este
privită in momentul de faţă ca un ?certificat de calitate?, de ea
ocupandu-se in prezent firme specializate pe această direcţie. Problema
utilizabilităţii va fi o problemă de viitor care nu trebuie neglijată.
Formele de testare a utilizabilităţii oscilează intre cele preponderent
?mecanice?, care se pot confunda adesea cu instrumentele de proiectare,
sau psihologice direcţionate nemijlocit pe persoana utilizatorului.
Ceea ce dorim să realizăm prin această intervenţie este conştientizarea
mai profundă a necesităţii muncii de echipă, activitate in care
abordarea psihologică nu poate fi străină.